Povesteam cu o prietena despre iubire, dragoste, intelegere, toleranta, respect si ignorare - aceste randuri le-am scris cu gandul la ea <3.
Totul pleaca de la o relatie simpla, normala, in care simtim ca suntem suflete pereche. Ne facem planuri de casatorie si vise de viitor. Cu timpul ne reorientam catre defectele partenerului, defecte pe care le acceptam sau nu.
O relatie in doi nu este despre cat de mult stam impreuna sau cat de des ne sunam, nu este nici macar despre cat de mult vorbim, ci depre ce vorbim.
Nu este vorba ca nu ne iubim sau ca relatie scartie daca astazi imi doresc sa ma duc in vizita la mama, singura, poate vreau sa stam de vorba sau poate imi doresc sa o ajut la treburile casnice sau poate imi doresc doar sa ma simt din nou un copil. ( insa daca drumul la mama / parinti este mai des decat datile in care aprinzi un aragaz sa faci de mancare pentru voi - atunci este o problema ).
Aceeasi reteta este valabila si in cazul tau, respecta-i timpul liber, respecta-i zilele de fotbal cu baietii, respecta-i zilele in care isi doreste sa fie singur cu gandurile lui ( insa daca aceste zile singure sunt mai dese decat zilele cu tine, daca planurile lui nu prea te includ - atunci este o problema).
De fapt, vreau sa va spun ca desi suntem intr-o relatie viata noastra personala nu s-a terminat, nu trebuie sa imi traiesc fiecare clipa langa el / ea, nu trebuie sa devin dependent de omul de langa mine.
Problema multor cupluri este aceasta "suparare" a partii masculine pentru ca femeia nu este pentru el 25/24 ore. Ca si-a permis sa isi ia cateva ore libere de la facutul de curatenie sau mancare pentru a merge la coafor sau la o cafea cu prietenele. Incepem sa ne mintim, sa traim pe fuga momentele care ne bucura.
Am auzit de multe ori sintagma " plec, trebuie sa ii fac de mancare cand vine acasa ". Si poate ai "norocul" ca el sa fie iar nemultumit. Sa iti reproseze lucruri simple, care la inceputul relatiei erau luate doar in gluma - cand v-ati cunoscut stia ca nu adori sa calci, insa astazi vrea sa ii calci pana si chilotii.
Noi, impaciuitoare, ii cautam scuze, incercam sa ii intelegem comportamentul neadecvat, incercam sa renuntam la noi pentru a nu mai creea tensiune.
Mi-a ramas intiparite cuvintele unei femei dupa ce, in timpul unei conflict de familie, el i-a dat o palma " l-am enervat, daia mi-a dat o palma ".
Deci, vina este a ei ca l-a enervat, ca isi spusese punctul de vedere, ca isi dorea mai multa atentie si o relatie cat de poate de normala. Nu ii cautam scuze pentru fiecare actiune, trebuie sa incepem sa ii cautam defectele, abia acum este cazul sa nu renuntam la noi si sa fim mai puternice.
Viata este mult prea scurta pentru a lasa relatiile toxice sa ne manance timpul...iubeste , traieste, rade!!!
Omul iarta, dar nu uita...insa INIMA uita, dar nu iarta!
Cu drag,
Cata <3
