Ne trezim că trec anotimpurile peste noi. Anii fug si ei. Ne ardem viaţa în birouri rigide, în zgomotul tastelor şi al aparatelor de aer conditionat, închişi în calculatoare, despre care ne amăgim că ne-ar fi ferestre spre lume.
Ii sunam pe cei dragi în grabă, poate din automatism, ca apoi să-i repezim, aruncându-le în faţă arogantul “N-am timp!”.
Roboţi rigizi, prizonieri în propriile vieţi. De parcă dacă ne-am opri, am pierde TRENUL.
Cărăm dupa noi -povară grea – glodul prejudecăţilor. Gândim… cu viteza gândului. Pierdem esenţa, caci niciodată N-AVEM TIMP.
Citim titluri, dar uităm poveştile. Uneori, simt nevoia să-mi cer timpul înapoi. Dar… N-AM TIMP sa fac asta."
Mi-am propus in anul 2015 sa renunt la fuga asta prin viata. Sa ma opresc din cand in cand si sa ma bucur de ceea ce sunt azi, sa ma bucur de ce am in jurul meu, sa ma bucur de reusitele mele...sa ma bucur de viata!
La sfarsitul zilei ramanem doar cu amintirile, si vreau sa raman cu amintirile frumoase!
Priviti in jurul vostru si veti vedea cat de fericiti sunteti! Multumiti pentru tot ce aveti! "Lucrati" pentru a va implini visele voastre, nu pe ale altora!
Cu drag,
C.
sursa foto
Atunci cand vrei ceva cu adevarat, iti faci timp, daca nu gasesti scuze. :)
RăspundețiȘtergereTrebuie sa invatam sa ne facem timp...nu sa gasim scuze :)
RăspundețiȘtergere